Get new posts by email
octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
  • 781.591

De la entuziasm la dezamăgire în doi timpi și trei burtoși

           Atunci când stai mult timp într-un loc străin, departe de casă, de prieteni, de obiectele personale și, de ce nu, de amintiri în forma lor tangibilă, acumulezi un bagaj de sentimente care, la un moment dat, se umple într-atât de mult, încât devine imposibil de închis, indiferent de numărul sau greutatea persoanelor care te ajută să tragi fermoarul.  Atunci când mai e foarte puțin până la marea revedere, îți faci o listă cu primele lucruri pe care le vei face când vei păși, în sfârșit, pe tărâm binecuvântat.  Îmbrățișezi rude de care nu ți-a fost, neapărat, dor, mănânci  cât mai multe preparate tradiționale (adevărate bombe calorice), înoți dezbrăcat, la miezul nopții și te lași ars de razele soarelui pe plaja din Agigea (încă nedescoperită de marii comercianți de chienzării)  și, nu în ultimul rând, Filelist.  Filelist te așteaptă. Îți trimite mesaje ademenitoare împreună cu amicul său Torrent.   Te urci frumos în avion, ținându-l pe Gabriel Garcia Marquez în brațe, și te așezi lângă două tipese, nerăbdătoare și ele, la rîndul lor, să se înfrupte, hulpav, din punga de semințe bulgărești pe care o vor cumpăra, probabil, din supermarketul aeroportului. Încă nu știi că nu vei putea citi din cauza ronțăitului zgomotos al duduilor.  Le auzi comandând  “două pungi de Bake Rolls cu ceapă,  două pahare de vin și două bidoane de Cola”. Să înceapă distarcția, îți zici.  Printre ropote de aplauze, apuci să te bucuri, pentru scurt timp, că ai ajuns, în sfârșit, în București. Ieși din aeroport și o căldură insuportabilă te lovește drep în față . Ești încă amețit și încerci să cauți mijlocul de transport  cu care vei călători pentru încă 3 ore; 3 ore în care timpul se va hrăni cu ce a mai rămas din energia ta. Încerci să ignori mirosurile fetide și ofertele taximetriștilor gheboși, cu priviri exoftalmice, aflați în plină revărsare hormonală. Te urci în mașină, lași capul pe spate și observi că toată furtuna lăuntrică se transformă într-un mare fâs. Te-ai întors plin de speranțe, cu un entuziasm paroxistic și, acum, parcă îți piere cheful și vrei doar să închizi ochii și să te integrezi în absolut. Bălăriile de la marginea drumului, burtoșii din fața blocurilor și gropile din asfalt te fac să te întrebi dacă, nu cumva, ai creat o falsă imagine a locului de  care aparții, atunci când le-ai povestit străinilor despre munții semeți, marea calmă, dar deloc anostă, despre câmpiile pe suprafața cărora Floarea-Soarelui  arde cu fața întoarsă către astrul central al sistemului nostru planetar, și câte și mai câte. Falsul patriotism nu-mi este caracteristic, nici măcar patriotismul în sine, iar uneori mă întreb de ce nu-mi scot țărișoara asta din suflet. De ce ignor miasmele acestei societăți decadente și nu-mi văd de drum?  Îmi vine în minte un citat din Beligan: “Sunt ombilical legat de România.” Ceva ne atrage pe unii dintre noi.  Poate este “glasul pământului”, precum în cazul, nu foarte fericit, al lui Ion sau, poate, este limba… minunata limbă, atât de expresivă și atât de jucăușă.  Ca o mică paranteză, am citit pe Facebook o platitudine care suna în felul următor: “poți scoate brăileanul din Brăila, dar nu poți scoate Brăila din brăilean ”. Cred că ne putem juca puțin cu cuvintele și putem înlocui Brăila cu oricare alt oraș, dacă nu, chiar cu numele țării. Ne este scris în acidul dezoxiribonucleic faptul că suntem români. Ne simpatizăm țara chiar dacă, în cea mai mare parte a timpului, o dojenim, o persiflăm și ne dezicem de ea atunci când nu mai găsim altă soluție.

Autor: Zeinep Aslan

Leave your vote

0 points
Upvote Downvote

Total votes: 0

Upvotes: 0

Upvotes percentage: 0.000000%

Downvotes: 0

Downvotes percentage: 0.000000%

Facebook Comments

  • 781.591

Leave a Comment

Your email address will not be published.

  • 781.591

Hey there!

Sign in

Forgot password?
Close
of

Processing files…