Get new posts by email
octombrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
  • 781.591

Un bilet spre Nicăieri, vă rog!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă există ceva ce mă poate face, pe de-o parte, să mă dezumanizez și să înjur cu exuberanță ca un tractorist și, pe de altă parte, să manifestez un comportament deferent, acela este transportul în comun. Mă voi referi, așadar, la mijloacele de transport în comun din România și Germania. Preferințele mele nu sunt greu de ghicit.
Avem sute de dovezi ale incompetenței și nesimțirii crase ale șoferilor români. Avem imagini cu zeci de oameni înghesuiți în câte un microbuz al cărui număr maximun de pasageri ar trebui să fie egal cu 18. Când făceam naveta aveam tendința de a înjura tot ce prindeam, de la șofer la pasageri, de la taxatori la firma ș.a. Totul în van.
Se dă o primă situație. Eram în primul an de facultate și călătoream, aproape zilnic, cu autobuzul din Techirghiol în Constanța și viceversa. S-a întîmplat ca la podul din comuna sau cocina Agigea, podul de deasupra Canalului Dunăre-Marea-Neagră, să apară nereguli. Situația putea deveni tragica dintr-un moment în altul, iar autoritățile au fost nevoie să conceapă un plan de renovare/ reparare a picioarelor podului. Fapt ce a implicat restricții , interzicerea accesului pe pod a autovehiculelor cu masa mai mare de 3,5 tone și, bineînțeles, interzicerea accesului pe pod a tuturor vehiculelor între orele 09:00-16:00. În orașul meu există două firme de transport. Ambele sunt private. Una deține doar microbuze, iar cealaltă, pe lângă niște microbuze de pe timpul mayașilor, deține și niște hardughii de autobuze, imense și gălăgioase. În cazul microbuzelor era ușor, dar dacă voiai să stai ca un om normal pe scaun, sa nu stai atârnat sau agățat de câte o bară, să nu simți mirosul de alcool pe care-l emană unii la prima oră a dimineții și să nu stea nimeni cu organul copulator fix în partea ta dorsală, alegeai autobuzul. Atunci când alegeai a doua variantă îți asumai și alte îndatoriri. Autobuzul se oprea înaintea podului, trebuia să urci într-un MICROBuz, traversai podul, coborai din microbuz și te urcai în autobuzul ce aștepta la celălalt capăt al podului. Too much, aș spune eu.
În cazul în care alegeai prima variantă, aveai ocazia să faci un AVC și să te duci pe sufletul organului. În timp ce trag însetată dintr-o țigară mentolată, retrăiesc vizual acele momente. Ca individ ai nevoia și dreptul de a avea cațiva centrimetri doar pentru tine. Ai nevoie de spațiul personal, ce nu ar trebui, sub nicio formă, violat. Ei bine, acolo nu exista acest concept. Când încercai să te plângi cuiva, începeai cu șoferul care te trimitea, pasiv, la un taxator cocalar, tupeist și nesimțit care plescăia, batjocoritor, o ciungă. Dacă îndrăzneai să spui ceva, te loveai de singura chestie pe care creierul lui neted o putea emite: “Dacă nu îți convine, de ce nu iei taxiul?”. Acum aș exagera dacă aș avea pretenția să nu fiu tutuită.
Se dă o altă situație. Eram în microbuzul 310- 310 cred că este numărul pasagerilor care pot fi îndesați în acea cutie de chibrituri. Șoferul era un individ onctuos și libidinos ce asculta manele. Nu concep cum tu, o firmă prosperă, nu impui angajaților o anumită conduită. Mă voi lega, așadar, de ținuta șoferului care era( cum s-o numesc?) PARȚIALĂ. Omul purta niște șlapi odioși, o pereche de bermude și atât. Partea superioară a outfit-ului nu exista. Nu exista nicio diferență între el și un tractorist oarecare. Nu mai menționez și frânele bruște sau faptul că omul fuma, vorbea la telefon și taxa în timp ce facea slalom printre alți șoferi cretini ai Constanței.

Studentă fiind, beneficiez, în Germania, de cunoscutul Semester Ticket. Este un bilet pe care-l achiți o data la șase luni, prețurile variind în funcție de facultate. Ultima dată am plătit 180 euro. Cu acest ST poți călători cu trenul/ autobuzul/ metroul/ tramvaiul timp de șase luni, după cum am menționat, prin tot landul în care se află reședința ta. Am urât dintotdeauna să călătoresc pe distanțe lungi, cu unul dintre mijloacele de transport în comun amintite mai sus, însă atunci când șoferii, vatmanii sau controlorii sunt incoruptibili, corecți și profesioniști, parcă îți vine așa un dor de ducă. Nu mai spun nimic de liniștea pe care ți-o inspiră oamenii care citesc pe toată durata călătoriei.

Autor: Zeinep Aslan

Leave your vote

0 points
Upvote Downvote

Total votes: 0

Upvotes: 0

Upvotes percentage: 0.000000%

Downvotes: 0

Downvotes percentage: 0.000000%

Facebook Comments

  • 781.591

Leave a Comment

Your email address will not be published.

  • 781.591

Hey there!

Sign in

Forgot password?
Close
of

Processing files…